Motanul meu cu coada scurta

FLORILE DIN GRADINA MEA IN LUNA MAI 2009

SVABII DIN TIMISOARA

Şvabii bănăţeni (germană Banater Schwaben, în română simplu şvabi) sunt o etnie germană din grupul Şvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei şi Austria. Deşi a format pentru lungă vreme o minoritate puternică şi importantă, datorită transformărilor politice din ultimul secol cea mai mare parte a şvabilor bănăţeni s-a întors în Germania.

Coloniştii proveneau mai ales din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Elveţia, Alsacia, Lorena, Luxemburg şi Palatinat, precum şi din Hessa, Bavaria şi Suebia. Alt grup provenea din Austria, în special din Stiria (Steiermark).^[1] Este însă neclar cum aceştia au luat numele de şvabi bănăţeni din moment ce un număr mic dintre ei veneau din regiunile şvabe: regiunea Suebia (Schwaben) din vestul Bavariei şi Württemberg (Suebia propriu-zisă; astăzi în landul Baden-Württemberg) şi Alsacia, în prezent în Franţa. Explicaţia cea mai plauzibilă pentru originea numelui de şvabi este probabil faptul că majoritatea coloniştilor erau înregistraţi şi îmbarcaţi (cu propriile căruţe) în oraşul şvab Ulm, de unde erau transportaţi cu aşa-zisele Ulmer Schachteln^[2] pe Dunăre, până la Belgrad, de unde plecau pe jos să-şi găsească noua lor patrie (alte porturi dunărene de îmbarcare au fost: Günzburg, Donauwörth, Neuburg şi Regensburg). Unii dintre ai au dat noilor localităţi în care se stabiliseră nume care să le amintească de zona lor de origine. Astfel se explică de exemplu denumirea Steierdorf dată localităţii Anina, toponimul indicând că majoritatea populaţiei provenea din Stiria (Steiermark).

Majoritatea coloniştilor proveneau din mediul rural, erau fii de familii sărace de ţărani, care nu avedeau mari şanse de succes în ţara lor de baştină. În timpul împărătestei Maria Terezia au primit sprijin financiar şi scutiri de impozite pe termen lung. Ajutoarele finaciare erau mai mari pentru perechile căsătorite, pentru a descuraja emigrarea bărbaţilor necăsătoriţi, care nu ar fi găsit destule femei tinere cu care să-şi creeze o căsnicie. Mulţi meşteşugari, inclusiv învăţătorii şi medicii, erau ajutaţi financiar să se dezvolte în noile teritorii.

Colonizarea Banatului a fost o acţiune pe scară largă, sistematică şi plănuită în minime detalii de administraţia austriacă. Sate, oraşe şi străzi au fost desenate pe planşetă, într-o simetrie care reflecta cultura absolutismului în arhitectura şi urbanistica epocii. Coloniştii imigraţi au găsit în Banat un ţinut mlăştinos şi aproape pustiu. În primii ani s-au confruntat cu epidemii, febră şi foamete. Însă, printr-un un efort enorm, cu numeroase victime şi multe obstacole, în două-trei generaţii, recultivarea regiunii s-a încheiat cu succes. Şvabii bănăţeni au găsit cel mai bine caracterizarea efortului lor în zicala „Primilor moartea, următorilor sărăcia, ultimilor pâinea” (Den Ersten der Tod, den Zweiten die Not, den Dritten das Brot). Cruciale pentru succesul secării mlaştinilor au fost drenarea şi canalizarea râului Bega, care avea atunci numeroase braţe. Terenul astfel câştigat s-a dovedit mănos, justificând bunăstarea şvabilor din secolul XIX. Banatul a fost practic transformat în grânarul Imperiului austriac. În acelaşi timp, capitala Banatului, Timişoara, a devenit centrul cultural al şvabilor bănăţeni. La sfârşitul secolului a urmat dezvoltarea căilor ferate şi industrializarea Banatului.

BE HAPPY AND OF COURSE...VEGETARIENI

Visand la fericire...

Intodeauna m-am gandit la viata perfecta.Care este viata perfecta pentru mine?Multi bani,copii,vacante sau liniste sufleteasca?Poate cate putin din fiecare.
In visul meu as trai intr-o cabana la munte inconjurata de liniste,natura si de un prieten drag:cel mai bun prieten al omului-cainele meu.Dimineata sa fac plimbari lungi alaturi de cainele meu(de preferinta Husky),meditand in linistea naturii si contempland frumusetea infinita a padurii si a muntilor,iar dupa-amiezile sa le petrec in gradina mea de flori sau citind.Serile le-as petrece vazand cum apune soarele ,iar ziua as incheia-o in fata semineului cu o ceasca de ciocolata calda in mana.
Wow !nu as vrea sa ma trezesc din acest vis magic niciodata!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

INSULA FERICIRII

Nu stii niciodata unde incepe si unde se termina fericirea. Si mai ales nu stii, odata ce o atingi, cum sa o faci sa dureze, cum sa opresti timpul in loc, sa-l ingheti intr-o unica, eterna, minunata clipa. E un vapor in larg ce se indreapta spre insula visurilor mele pierduta undeva departe, in ceata. Acolo e lumina verii, lumina fericirii fara margini. Ma voi intoarce oare ?
Un pescaruş imi da tircoale cu un tipat vesel. Sa fie un semn? Un raspuns la intrebarea ce se rupe dureros din mine alergind sa ajunga din urma dira de spuma lasata de vapor? Daca as şti...
As vrea sa fiu cer mingiiat de nori blinzi, pufosi, de primavara... sau mare soptitoare ce aduce de departe, cu fiecare val ce se fringe la tarm, mirosul adincurilor... dar numai atunci cind voi fi cer sau mare si ar trebui sa fiu pretutindeni unde sunt ele, voi fi cu adevarat libera sa ramin fara ca cineva sa ma vrea sau sa ma cheme, numai atunci voi putea alege sa ramin pentru totdeauna aici.
Insa nu sunt nimic din toate astea. Sunt un biet muritor. Dar as vrea sa ramin.
As vrea sa nu scriu niciodata pe cer, pe mare, pe nisip, ca trebuie sa plec. Si pasul meu sopteste fiecarei pietre : as vrea sa ramin. Si ochii mei implora fiecare frunza a copacilor si fiecare floare pe cind buzele mele ingina fara glas litania dulce pe care marea sa mi-o duca mai departe, tot mai departe, pina in insula paradisului din care, iata, tocmai se intoarce un vapor. Oare ce raspuns mi-a adus?...
As vrea sa ramin.