vineri, 18 martie 2011

MARETIA CLIPEI PIERDUTE

Poate suna ciudat dar am invatat de la viata sa iubesc si sa respect clipa. Stiu ca totul se masoara la noi oamenii in ani…de scoala, de in sezoane …de iarna, de vacante …sau daca nu macar in luni…luna in care am fost la mare, luma in care s-a nascut primul copil…

Am invatat asa cum va spuneam ca cea mai puternica si semificativa ramane fara sa ne dam intotdeauna seama CLIPA : in care am decis sa zambim cu drag unui strain din fata noastra…care fermecat de zambet ne-a propus o cafea si apoi dupa ani de trait impreuna si partajat multe clipe, cadva intr-o seara la un pahar de vin stam si ne intrebam:” Cand a inceput oare exact toata povestea ?”

Credeam ca cei mai importanti au fost ani de scoala , de fapt ceea ce ne-a schimbat viata, ne-a mutat poate in alta tara a fost CLIPA in care am primit un telefon sau un mail cu o oferta de job la care nici nu aplicasem foarte exact ci am fost gasiti pe net in valtoarea informationala ….

Ne amintim mereu de primii ani de viata ai copilului nostru dar uitam CLIPA in care privind o reclama cu un copil care vorbeste stalcit sau fuge in ploaie am decis zambind : ” Hai sa facem un copil !”

Toate acestea m-au invatat sa pretuiesc si sa iubesc clipa, cea pe care o simt si cea care imi zambeste cand ii simt prezenta pentru ca nu putem sa stim niciodata : poate este chiar CLIPA care ne va schimba viata….inca o data.

miercuri, 24 iunie 2009

Trandafirul de Jericho, planta nemuritoare


Se numeste planta dinozaur, floarea de piatra, siempre viva, dar este cunoscuta in special ca trandafirul de Jericho. De fapt, sub aceasta denumire se ascund mai multe tipuri de plante
. Anastatica hierochuntica, Selaginella pilifera, Pallenis hierochuntica si Odontospermum Pygmaeum sunt doar cateva dintre ele. Unii spun ca aceste plante au aparut in urma cu 290 de milioane de ani, pe vremea dinozaurilor, altii spun ca sunt relativ tinere. Unii spun ca ar fi originare din Asia, altii spun ca au aparut in desertul Sahara. Pana la urma nici nu mai conteaza. Important este ca trandafirul de Jericho exista si poate intra in casele noastre, fie ca avem experienta in gradinarit, fie ca nu.

Ce are deosebit aceasta planta? Este unul dintre miracolele naturii si cel mai bun exemplu de adaptare la mediul inconjurator. Trandafirul de Jericho este nemuritor. Chiar daca vrei sa il omori n-ai sanse de reusita. Daca nu primeste apa intr-o anumita perioada, planta se usuca si isi strange fruzele transformandu-se intr-un ghem. Pana aici nimic deosebit. Miracolul se observa atunci cand o pui din nou in apa. Ghemul maroniu care parea mort incepe incet, incet sa se desfaca si sa se inverzeasca. Asta poate dura o zi, cateva zile sau o saptamana, in functie de specie. In momentul cand nu mai primeste apa, planta se strange la loc, dupa care poate reinvia de nenumarate ori. In unele tari, fiecare familie are un trandafir de Jericho care se transmite din generatie in generatie.

Cel mai probabil trandafirul de Jericho provine din deserturi. Creste in nisipurile din Egipt, Siria, Arabia Saudita si Mexic. Cand solul nu mai este indeajuns de umed, planta isi ia radacinile la spinare si pleaca in cautarea unui loc mai bun. Se strange sub forma unui
ghem si se lasa purtata de vant pana cand simte ca a ajuns pe sol prielnic. Daca gaseste conditii bune, se stabileste acolo definitiv. Daca nu, se strange din nou si mai cauta.

De obicei, trandafirul se vinde uscat. Nu este nevoie sa il plantezi in ghiveci. Ajunge sa il pui intr-un bol cu apa si el se va deschide in scurt timp. Apa se schimba zilnic si trandafirul poate fi tinut in apa pe o perioada nelimitata. Totusi este indicat sa-l pui la hibernat din cand in cand.

In unele regiuni, se crede ca trandafirul de Jericho are proprietati miraculoase. Casa in care creste o asemenea planta nu va duce niciodata lipsa de iubire, liniste si bani. De altfel, trandafirul se foloseste in ritualurile Voodoo si Santeria pentru vrajile legate de bani si iubire. Apa in care a stat trandafirul de Jericho timp de o zi este imprastiata prin casa pentru a absorbi energiile negative si pentru a proteja membrii familiei.

Hibiscus syriacus - un alt fel de trandafir

Arbust viguros, cu crestere verticala, ajunge la maturitate la 2,5-3 m inaltime.

Cunoscut ca simbol national al Coreii de Sud, H.syriacus este des intalnit si in tara noastra. Atrage atentia prin frunzele ovoide, trilobate, cu margini usor dantelate, de culoare verde intens si mai ales prin florile mari, avand diametrul de 8-10 cm, ce pot avea diverse de roz si violet sau pot fi albe.

Conditii de ingrijire/cultivare

Ca in cazul majoritatii arbustilor de gradina, lumina reprezinta si pentru Hibiscus syriacus un factor important de care va trebui sa tineti cont. Desi tolereaza semi-umbra, numai exemplarele cultivate in spatii largi si insorite, se vor dezvolta impresionant si vor produce multe flori.

Are nevoie de udari periodice, exemplarele mature devenind foarte setoase in timpul verii, cand apreciaza o udare abundenta, la fiecare 3-4 zile. Primavara si toamna se multumesc cu o udare pe saptamana, iar pe timpul iernii pot rezista fara apa chiar si 3-4 saptamani.

In privinta umiditatii atmosferice, H.syriacus nu poate fi considerat un pretentios, multumindu-se cu atmosfera destul de uscata din zonele de campie ale tarii noastre. Totusi, in serile calde de vara, un dus cu apa calduta, l-ar ajuta la desprafuire.

Creste foarte bine in soluri adanci, usor umede, dar bine drenate. Un pamant de gradina imbogatit anual cu un strat consistent de mranita constituie un substrat de cultura mai mult decat multumitor, iar daca pH-ul acestuia este usor acid, situandu-se intre 5,5 si 7, puteti fi sigur de reusita cultivarii acestui arbust.

Fiind un arbust viguros de gradina, nu are nevoie de ingrasamante speciale de sinteza. Apreciaza insa aplicarea anuala a unui strat consistent de mranita.

Inflorirea este deosebit de bogata la exemplarele crescute in spatii foarte insorite. Incepand de la mijlocul verii, un arbust de talie medie poate produce pe parcursul a 4-5 luni, cateva sute de flori.

Hibiscus syriacus poate avea flori simple, cu petalele intr-o culoare si miezul interior in nuanta inchisa, de rosu sau violet, puternic contrastanta pe fondul petalelor sau flori involte, cu mai mult de 8 petale, cele din mijloc puternic franjurate, dand impresia unui pampon.

Se inmulteste prin butasire sau seminte. Prima metoda este cea mai recomandata, datorita usurintei cu care se prind lastarii si mai ales timpului scurt de obtinere a unor plante florifere. Perioadele propice de butasire sunt aprile-mai si august-septembrie, cand planta are un stadium dinamic de vegetatie.

Pentru a doua metoda de propagare, se vor folosi seminte foarte coapte, culese toamna tarziu, din capsulele brune si uscate ale plantelor.

Trucuri si sfaturi speciale: Primavara devreme, e bine sa tundeti tufele, cel putin o treime din ramuri, pentru a stimula o inflorire frumoasa si bogata.

Toamna tarziu, protejati exemplarele tinere, prin infasurarea bazei tulpinii, cu un strat gros de mranita, paie sau compost de frunze



joi, 18 iunie 2009

FICUS ELASTICA


Origine: India, Himalaya, Myanmar, Malaysia.

Frunze: lungi de 30-45 cm, groase, lucioase, simple, ovale, terminate cu un mic varf ascutit. Frunzele tinere sunt de culoarea bronzului si devin verzi ulterior.

Flori: in ghiveci nu fac flori. In marile sere, exemplarele mature fac smochine mici, necomestibile.

Lumina: plantele suporta sa stea la 2-3 m de fereastra, dar cresc mai bine daca sunt tinute in lumina directa jurnatate de zi.

Pamant: pamant de gradina, mranita pentru plante verzi si nisip, in parti egale. Pe fundul ghiveciului trebuie pus un strat de 5 cm de pietris care sa asigure drenajul.

Ingrasamant: in martie-octombrie trebuie udat cu o solutie fertilizanta (1 g ingrasamant la 1 I apa), ingrasamant lichid (un dop la 10 I de apa. Ingrasamintele granulate, care se pun la suprafata substratului, sunt recomandate pentru exemplarele mari, pentru ca elibereaza lent elementele fertilizante, in functie de umiditatea soIului, fara a intra in contact direct cu radacinile.

Umiditatea aerului: iarna, cand intra in functiune incalzirea centrala, pulverizati apa pe planta de cel putin 3 ori pe saptamana. Lunar, spalati frunzele cu un burete umed sau cu o laveta pentru a le curata de praf. Pentru ficusul-de-cauciuc sunt ideale saturatoarele.

Udare: excesul de apa este mult mai nociv decat lipsa acesteia. larna, puneti 1 I de apa saptamanal, la o planta de 1 m inaltime. Intre 2 udari, substratul trebuie sa fie uscat deasupra. Vara, udati-I de 2-3 ori pe saptamana, in functie de temperatura. Evitati ghivecele cu rezerva de apa.

Transplantare: in primii 3 ani schimbati pamantul anual, in februarie-martie. Apoi, doar o data la 2 ani. Cand ghiveciul este prea greu ori prea voluminos, schimbati doar un strat de la suprafata substratului, de circa 4 cm grosime, avand grija sa nu atingeti radacinile. Utilizati o mranita de transplantare clasica, imbogatita cu un fertilizant pe baza de gunoi de grajd.

Cerinte specifice: daca nu are radacinile inecate de apa, ficusul se comporta foarte bine, fara probleme. Dupa ce-I udati, aruncati apa in exces din farfurie.

Dimensiuni: in ghiveci, in apartament, 3 m inaltime. In gradina de iarna, pus direct in pamant, atinge 5 m. Anvergura variaza intre 30 cm si 2 m, in functie de ramificare.

Inmultire: marcotaj aerian al ramurilor din mai pana in septembrie. Crestati o tulpina ce jos in sus pe 5 mm sub o frunza. Imbibati un bastonas umed in pudra de hormoni pentru butasire inserati-I in crestatura. Inveliti totul cu un manson de muschi umezit si legati-I apoi cu rafie. Fixati muschiul cu 2 benzi de scotch, la extremitati. In cateva luni, prin muschi vor aparea radacinile. Atunci taiati ramura sub radacini si puneti noua planta intr-un ghiveci cu diametrul de 12-14 cm. Butasii din varful ramurilor se pun in minisere incalzite.

Longevitate: 10-20 de ani si chiar mai mult, cand conditiile de cultura sunt satisfacatoare. Excesul de apa il poate omori in 6 luni.

Daunatori si boli: cosenilele fac frunzele lipicioase si se evidentiaza prin prezenta de carapace brune ori albe pasloase, de-a lungul nervurilor, pe dosul frunzelor.

Specii si varietati: Decora, cu frunzele tinere infasurate intr-o teaca rosie; La France, cu frunzele mult mai mici, chircite la varf; Ficus elastica Decora Belga si Doescheri cu frunze marmorate cu galben-alburiu si verde-inchis (ca toate varitatile panasate, au nevoie de multa lumina pentru pastra culorile); Robusta, cu frunzele mari; Schryveriana, verde-pal.

Sfat: exemplarele tinere au tendinta sa creasca in sus, pe o tulpina mica. Cumparati, de preferinta, un ghiveci mai mare, cu mai multe exemplare. Pentru a impulsiona formarea de lastari laterali, rupeti varfurile ramurilor tinere, ori crestati usor scoarta tulpinii, sub o frunza. Astfel stimulati vegetatia mugurilor axilari.


Ficus elastica
Ficus elastica
Ficus elastica

SCHUMBERGERA

Ca si alte specii de cactusi de jungla, schlumbergera nu trebuie niciodata expusa in plin soare pe perioada de vara. Plasata la o fereastra partial umbrita, unde sa primeasca o cantitate medie de lumina, este locul ideal pe timp de primavara, vara si toamna. Iarna poate fi lasata la soare, pentru ca razele slabe nu ii vor face rau.

Mugurii incep sa se formeze toamna devreme si inflorirea este grabita de zilele din ce in ce mai scurte. Odata ce planta a inceput sa inmugureasca nu o tineti intr-o camera in care se aprind surse de lumina artificiala dupa apus; fie mutati plantele intr-o camera intunecata pentru ca apoi sa le scoateti iar la lumina a 2-a zi, fie acoperiti planta cu o cutie de carton si o inlaturati a 2-a zi. craciunitaAceasta operatie trebuie inceputa toamna devreme si continuata pana se formeaza bobocii. Tratamentul acesta de scurtare a zilei de lumina trebuie inceput cu 6-8 saptamani inainte de Craciun, daca vreti ca schlumbergera sa infloreasca de sarbatori. Daca urmati aceasta rutina si totusi cactusul nu infloreste, inseamna ca planta fie sta in prea multa umbra, fie intr-un mediu cu temperatura ridicata. Ea are nevoie sa stea intr-un loc racoros in saptamanile de dinainte de inflorire.
Dupa ce s-au format florile, asezati permanent planta intr-un loc luminos (nu in plin soare). Nu rasuciti ghiveciul in perioada in care se formeaza bobocii, pentru ca se pot desprinde; ei sunt mici, iar lipsa de lumina ii va face sa se rasuceasca si sa cada. Alte cauze sunt: curentii de aer, schimbarile bruste de temperatura, radacinile uscate sau imbibate cu apa, aerul excesiv de uscat sau cultivarea plantei intr-un ghiveci mult prea mare.

Se uda din abundenta si se inlatura excesul de apa care se aduna in farfuria ghiveciului. Intre udari lasati pamantul din ghiveci sa se usuce putin. Daca aerul din camera este foarte uscat, asezati un vas cu apa in apropierea ghiveciului. Tratati planta cu un fertilizator cu concentratie mare de potasiu, lunar, pe toata perioada anului.

Inmultire:
Craciunita este usor de inmultit, din tulpina, operatie care se face primavara sau vara astfel: se rupe o parte de tulpina cu 2-3 segmente, se lasa sa se usuce cateva ore, dupa care se planteaza intr-un ghiveci. Intr-un ghiveci mai mare se pot planta mai multe astfel de tulpini. Plantele puse la inmultit astfel trebuie tratate ca plante mature si in circa 4 saptamani vor incepe sa creasca.

Specii:
S. buckleyi are tulpini arcuite, de un verde stralucitor, formate din segmente. Florile apar iarna si sunt de culoare roz inchis, rosu sau albe.





STEAUA CRACIUNULUI


Euphorbia pulcherrima sau Poinsettia pulcherrima, asa cum este denumita stiintific Craciunita sau Steaua Craciunului , reprezinta un simbol natural al sarbatorilor de iarna. Este cea mai spectaculoasa specie din genul Euphorbia, iar originile sale se gasesc in Mexic, unde a fost cultivata initial de azteci, care o foloseau in combaterea febrei si pentru obtinerea unor tincturi. Ulterior, in sec XVII, florile acestei plante erau utilizate de catre preotii franciscani la diverse ceremonii religioase. In anul 1825 ambasadorul Statelor Unite in Mexic, Joel Poinsett (de unde ii provine denumirea de Poisentia), remarca frumusetea plantei, pe care o trimite in tara lui de origine. Cultivarea propriu-zisa a acestei specii a inceput abia in anul 1960, devenind de atunci nelipsita in decorurile de Craciun.

Planta creste sub forma unor arbusti, ale caror frunze colorate sunt confundate adeseori cu florile. In luna decembrie frunzele mari, sub forma de petale, se coloreaza in rosu, galben, roz sau crem si tin pana primavara tarziu. Inflorescenta Poinsetiei este, de fapt, un buchet al frunzelor terminale, numite bractee, care sunt dispuse sub forma de stea - de unde si denumirea de Steaua Craciunului. Adevaratele flori sunt, in realitate, niste bobite mici sub forma de cupa, de culoare rosie sau galbena, care se formeaza in varfurile tulpinilor pe timpul iernii.

In general este folosita ca floare de ghiveci, dar poate fi cultivata si direct in solul serelor, in vederea obtinerii de tulpini florare. Este o planta perena, dupa inflorire trecand printr-o perioada de aprox. 2 luni de repaus. Pentru a inflori de Craciun are nevoie de peste douasprezece ore de obscuritate completa pe zi, incepand cu 1 octombrie si pana la 1 decembrie.

Poisentia este o planta de sera calda, iubitoare de lumina intensa (vara necesita totusi o umbrire usoara). Solicita temperaturi cuprinse intre 25C si 13C, este mare consumatoare de apa (apa dura ii dauneaza), iar solul in care este plantata trebuie sa fie usor si poros, valoare optima a pH-ului fiind de 6-6,5. Inmultirea se face prin butasire, din luna aprilie pana in august