vineri, 18 martie 2011

MARETIA CLIPEI PIERDUTE

Poate suna ciudat dar am invatat de la viata sa iubesc si sa respect clipa. Stiu ca totul se masoara la noi oamenii in ani…de scoala, de in sezoane …de iarna, de vacante …sau daca nu macar in luni…luna in care am fost la mare, luma in care s-a nascut primul copil…

Am invatat asa cum va spuneam ca cea mai puternica si semificativa ramane fara sa ne dam intotdeauna seama CLIPA : in care am decis sa zambim cu drag unui strain din fata noastra…care fermecat de zambet ne-a propus o cafea si apoi dupa ani de trait impreuna si partajat multe clipe, cadva intr-o seara la un pahar de vin stam si ne intrebam:” Cand a inceput oare exact toata povestea ?”

Credeam ca cei mai importanti au fost ani de scoala , de fapt ceea ce ne-a schimbat viata, ne-a mutat poate in alta tara a fost CLIPA in care am primit un telefon sau un mail cu o oferta de job la care nici nu aplicasem foarte exact ci am fost gasiti pe net in valtoarea informationala ….

Ne amintim mereu de primii ani de viata ai copilului nostru dar uitam CLIPA in care privind o reclama cu un copil care vorbeste stalcit sau fuge in ploaie am decis zambind : ” Hai sa facem un copil !”

Toate acestea m-au invatat sa pretuiesc si sa iubesc clipa, cea pe care o simt si cea care imi zambeste cand ii simt prezenta pentru ca nu putem sa stim niciodata : poate este chiar CLIPA care ne va schimba viata….inca o data.

Un comentariu: