Irisul

Irisul sau stanjenelul, cum este mai bine cunoscut, este o floare remarcabila prin formele, culorile si prin parfumul ei placut. De asemenea, are o valoare simbolica in numeroase civilizatii ale lumii. Astfel, in mitologia greaca, Iris este zeita soarelui, considerata mesager intre Olimp si Terra, drumurile sale fiind marcate de un curcubeu multicolor care ii indulcea sobra aparitie.
Dupa aparitia crestinismului, irisul a inceput sa fie considerat drept floarea Fecioarei Maria. La francezi a fost cel dintai simbol al regalitatii, fiind premergatorul faimoasei flori de crin. Floarea de iris este alaturi de crizantema simbolul oficial al Japoniei.
Irisul este originar, in special, din emisfera nordica, fiind o planta specifica zonelor temperate reci si putand fi intalnite pana la limitele desertice.
In ceea ce priveste exigentele ecologice, sunt plante putin pretentioase, putand creste in conditii dintre cele mai diferite. Astfel, exista specii ce cresc in apa, pe marginea lacurilor, in plin soare sau la umbra copacilor. Planta prezinta in pamant bulbi sau rizomi din care pornesc frunze drepte, zvelte ca niste sabii cu tulpini florale ce poarta in varf una pana la sapte sau chiar mai multe flori variat colorate in nuante de albastru, galben, violet si alb.
Planta prefera solurile usoare, permeabile, care sa nu permita stagnarea apei. Udarea trebuie facuta in mod regulat, cantitatea de apa si frecventa se apreciaza in functie de perioada calendaristica, natura si compozitia solului, viteza de crestere a plantelor si stadiul lor de dezvoltare.
Dintre speciile de iris putem aminti:
Iris hollandica - are tulpina florala inalta (40 - 50 cm), dreapta, ascunsa de tecile frunzelor;
Iris magnifica - planta este inalta, robusta, cu frunze stralucitoare si flori mari de culoare lila cu pete galbene;
Iris reticulata - are flori discret parfumate de culoare albastru-violet cu orange si se potriveste de minune la amenajarea rocariilor sau a rondurilor insorite. De asemenea, este o planta excelenta pentru cultura la ghiveci.
Despre problemele care apar in cultura irisului ar fi de amintit bolile si daunatorii.
Bolile cele mai frecvente sunt:
"putrezirea cenusie" care se manifesta prin curbarea plantei, bulbul este oprit din crestere si este acoperit cu un mucegai gri-cenusiu. Boala se transmite prin plantarea pe terenuri infectate sau prin contact direct. Se aplica tratamente cu funcigide cum ar fi Captaphol sau Captadin.
"putrezirea bazei tulpinii" - apare la baza tulpinii, la nivelul liniei suprafetei pamantului. Boala apare la circa 30 - 45 de zile dupa plantare si planta isi incetineste cresterea, frunzele se ofilesc si apoi se usuca. Boala este favorizata de temperatura ridicata din sol si se combate prin dezinfectarea chimica sau termica a pamantului.
Dintre daunatori amintim tripsul, care provoaca pete albe pe bracteiele ce protejaza bobocii florali. In momentul in care floarea se deschide, apar mici pete albe pe petale. Se pot observa de asemenea larvele de culoare galben-orange, semn clar ca planta este atacata. Se aplica tratament cu insecticide (sinoratox) aproximativ cu o saptamana inainte de inflorire.

Irisul este o floare absolut remarcabila datorita frumusetii sale fragile si efemere, a perfectiunii liniei si tinutei sale elegante